Ghid restaurante si baruri Bucuresti
Restaurante
Cafenele
Bar / Pub
Club / Disco
Night club
Casino
Saloane
Pizza
Catering
Evenimente
Articole
Stiri


Abonare la newsletter:

Go!

Nou pe site:

Ideal pentru:

Meniuri:

Cele mai vizitate:

Cele mai votate:


Ultimele actualizari:


Wild Escapes
Programe de teambuilding outdoor
www.wildescapes.ro

Curs manager resurse umane
Managementul strategic al resurselor umane
exec-edu.ro

 Căutare:  
 


Cauta!
 
avansată







Perla Giurgiului (I)

(sau povestire aproape stiintifico-fantastica cu si despre mancarea de peste)

Manati de o istovitoare lene, dar si de plictiseala, ne-am urcat in masina si am purces catre Giurgiu. Motivul, mai mult decat ciudat: eu, brailean sadea, simteam sangele in vine clocotind gandindu-ma la Dunare, acum umflata de apele reci de primavara, mai maloasa si mai neprietenoasa ca oricand.

Desi am plecat la 5 dupaamiaza, drumul a fost insorit si privelistile placute, cu mici exceptii (vile rromanes ce frizau ridicolul cu statui de aur pe care am incercat sa ni le scoatem din minte in secunda doi dupa ce le-am lasat in urma).

Asadar, drumul a fost un mizilic, doar 55 de kilometri (n.a. ´imbarcarea´ s-a facut din Bucuresti), si fara peripetii - doar o intalnire cu presarii care jumuleau la o linie continua niste Audi si BMW-uri bucuroase de asa zi placuta, dar nu si pe noi, detectorul de radar fiind o adevarata garda pentru acest onor care se cheama Cobra.


Nu la mult timp dupa ce ne-am hotarat sa vedem fluviul (a se citi 45 de minute cu tot cu traversat Bucurestiul,cu niste gropi ingrozitoare pe soseaua Giurgiului), am ajuns in oras, si nu ne-a luat mai mult de cinci minute sa il traversam, indreptandu-ne spre zona libera, pe care o lasam in stanga si ajungem in final in port. Observam pe dreapta un restaurant cu o terasa prea draguta pentru cenusiul locului, dar o ignoram si parcam in zona capitaniei, unde giurgiuvenii au durat o mica faleza, acum aproape inundata de fluviu, care e la cote maxime ca urmare a viiturilor din amonte.

Dunarea ni s-a infatisat umflata, rece si tulbure, fapt ce nu m-a impiedicat sa iau o inghititura zdravana in amintirea zilelor de vara in care saream impreuna cu ceilalti draci de la bloc gardul santierului naval, ametind paznicii printre scheletele de ambarcatiuni din santier si sarind ca un card de gaste in apa tulbure si lenesa. Si, spre nemultumirea si scarba co-vilegiaturistului ce m-a insotit in acest periplu, apa cea pamantie mi s-a parut chiar gustoasa, desi malul gros de jumatate de centimetru se vedea pe pescajul vaselor la fiecare unduire a apei.

Dar epoca jocului de-a prinsa in apa a trecut, ´corcodeii´ ramanand un o amintire atat de placuta si de neverosimila, incat doar cicatricea de pe spate imi mai ia apararea in fata vreunui auditoriu mai necredincios ca Toma:). Acum doar gandul la costumul de neopren ce a iernat binemerci in debara mai incruciseaza spada cu invincibilitatea aparenta a Dunarii, careia i-am promis de mult o baie cu neoprenul, doar asa, in aminitirea zilelor de baie de dimineata pana seara intre barcile din port.

Ajunsi pe faleza orasului, ne indreptam spre cateva debarcadere, de unde privelistea orasului Ruse, cu blocuri turn de 20 de etaje, ne trezesc acele atavisme ceausiste: ´si bulgarii au blocuri mai inalte´, nemaipunand la socoteala castravetii si cele doua posturi TV care ne-au mancat copilaria si banii parintilor dati pe antene care mai de care mai cornoase si mai scoase pe dupa coltul blocului.

Frigul, prea patrunzator pentru aceasta zi de inceput de aprilie, ne poarta pasii rapid spre un restaurant-debarcader - pitoresc imi mormai eu in barba. Privelistea de la geamul restaurantului plutitor este insa cu mult mai presus de oferta culinara bolborosita de un pustan/chelner deranjat vizibil de la un aprig joc de table cu alti pustani, la fel de dubiosi ca el. ´Crap prajit cu mamaliga´, pronunta el apasat, scrutandu-ne cu o cutatura mai mult dect provinciala. Lipsa altor preparate din peste, a meniului, dar si macabrul scaunelor capitonate, vechi de cel putin 30 de ani, cu vizibile urme de tigari abandonate pe catifeaua pamantie si prafuita, lasasera muscaturi urate si negre pana la burete, ne-au convins de indata sa parasim locanta.

Ne intoarcem spasiti pe faleza, si brusc ne amintim de restaurantul pe care l-am lasat la doar 150 de metri in spate, de unde se termina orasul si incepea portul. Terasa Ana, restaurantul Perla si Trattoria ´Amuitatcumiizice´ sunt de fapt un complex, asezat de-a binelea la indemana vamesilor hamesiti dupa 12 ore de tura, dar si a unor patroni care, poate din respect pentru acesti functionari napastuiti cu trei case si patru masini cumparate din mizerul salariu de la stat, ii invita pe acestia din urma la o ciorba nevinovata de peste. Si ce ciorba! Dar sa nu anticipam.

Ne lamurim dupa masinile de afara ca restaurantul are dever: 8 masini (o singura Dacie), din care patru de Bucuresti. Adaugam si noi nemteasca noastra, blocand un patron sau poate vreun client, si purcedem inauntru pe usa dinspre terasa.

Sambata rece este totusi un prilej bun pentru giurgiuveni de distractie. Asa ca in restaurant erau destule mese ocupate, si unele chiar pregatite pentru vreun praznic, nunta sau botez. Cam mult fum, dar gasim o masa la geam (am uitat sa mentionez ca si aceasta locanta era asezata tot pe Dunare, iar privelistea era asemanatoare cu cea de pe debarcader).

Castronomicus

(continuarea aici)



Dentestet
Clinica stomatologica Denstestet din Bucuresti ofera:
- aparat dentar
- implant dentar
- albire dinti

 www.dentestet.com


Facebook

Perla Giurgiului (III)
(sau povestire aproape stiintifico-fantastica cu si despre mancarea de peste)
Apare si formatia restaurantului, cu un repertoriu mai mult decat previzibil (prelucrari dupa Sandra, Clayderman etc - aducand a anii 80 sau mai devreme ...

Continuare..

Linkuri.ro - Online directory WebIndex - Catalogul site-urilor in imagini
16 Dec 2018, 22:54 Server: v1.  -  Developed by Webdev